NENOROCÍRE, nenorociri, s. f. 1. Stare a celui nenorocit; nefericire, durere, suferință mare. 2. Întâmplare care are efecte dezastruoase, care face pe cineva nenorocit; necaz mare; p. ext. dezastru. ◊ Loc. adv. Din nenorocire = a) din cauza unor împrejurări regretabile; b) spre regretul cuiva, din păcate. – V. nenoroci. Vezi definitia »

ÎNDESÍRE s. f. Faptul de a (se) îndesi; sporire; desime. – V. îndesi. Vezi definitia »

DEZMOȘTENÍRE, dezmoșteniri, s. f. Acțiunea de a dezmoșteni și rezultatul ei. – V. dezmoșteni. Vezi definitia »

SPECIALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) specializa și rezultatul ei. [Pron. -ci-a-. / < specializa]. Vezi definitia »

ȘOȘOTÍRE s. f. v. șușotire. Vezi definitia »