SUVERÁN, -Ă I. adj. suprem, absolut, care este în cel mai înalt grad. ◊ care se află deasupra tuturor, cu o mare autoritate; care deține autoritatea supremă. II. s. m.f. 1. monarh, rege, împărat. 2. (fig.) cel care poate dispune liber de soarta și de acțiunile sale. (< fr. souverain, lat. superanus) Vezi definitia »

CICLOPENTÁN s.n. (Chim.) Hidrocarbură ciclică saturată, care are cinci atomi în moleculă, folosită ca solvent și ca materie primă în industria chimică. [< fr. cyclopentane]. Vezi definitia »

ESTRÁN s. n. porțiune a litoralului acoperită periodic de apa mării în timpul fluxului. (< fr. estran) Vezi definitia »

MUSULMÁN, -Ă adj., s.m. și f. Mahomedan; (p. ext.) turc. [< fr. musulman]. Vezi definitia »

ZOSTERIÁN, -Ă adj. Referitor la zona zoster; cauzat de aceasta. (din fr. zostérien) Vezi definitia »