CHIAR, -Ă, chiari, -e, adv., adj. I. Adv.1. Tocmai, întocmai, exact. Pornește chiar acum. ♦ Însuși, singur, nu altcineva sau altceva decât... Era chiar copilul lui. 2. Până și, încă și. Chiar prin somn tot simțea. ♦ Încă; deja. Chiar de la început. ♦ (Precedat de „nici”) Măcar. ♦ (Urmat de propoziție concesivă introdusă prin „dacă” sau „de”) Și în cazul. Mă așez chiar dacă nu mă poftește nimeni. 3. În realitate, cu adevărat, într-adevăr. Iată că chiar vine. 4. (Înv.) În mod clar, lămurit. II. Adj. (Înv.) Clar, curat, pur, limpede. – Lat. clarus. Vezi definitia »

PENITENCIÁR s.n. Închisoare. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. pénitencier]. Vezi definitia »

pănurár, pănurári, s.m. (înv.) persoană care țese pănură. Vezi definitia »

COMPLEMENTÁR, -Ă adj. Care întregește un lucru, un fapt etc.; care complinește, completează; întregitor. ◊ Unghi complementar = unghi care formează împreună cu altul un unghi drept; culori complementare = culori care prin suprapunere dau culoarea albă. // s.f. (Mat.) Una dintre cele două submulțimi ale unei mulțimi mai mari. [Cf. fr. complémentaire]. Vezi definitia »

talciocar, talciocari s. m. (pub.) persoană implicată în comerțul de vechituri practicat în talcioc. Vezi definitia »