áșchie (áșchii), s. f. – Bucată mică ce se desprinde sau sare dintr-un lemn, os etc.. – Var. (h)asc(i)e. Mr. iașcl’ă. Lat. pop. ascla, reducere de la *astŭla ‹ assŭla (Pușcariu 136; Candrea-Dens., 94; REW 736; DAR); cf. alb. aškje, ngr. ἄσϰλα, vegl. jaska, it. aschia (napol. áška, sicil. aška,, sard. aša, apul. aško, lec. ašcula), prov., cat. ascla, port. acha; alb. aštše (‹ assŭla), it. ascola (‹ *ascŭla), sp. astilla (‹ astella), aparțin aceleași rădăcini. – Der. așchia, vb. (a face așchii), pe care Pușcariu 137 îl derivă de la un lat. *asclāre, care nu pare necesar; așchios, adj. (care se rupe ușor în așchii). Vezi definitia »

ZBURDĂLNICÍE s.f., art. zburdălnicía, g.-d. art. zburdălnicíei; (manifestări) pl. zburdălnicíi, art. zburdălnicíile Vezi definitia »

AFABULÁȚIE s. f. (Livresc) Acțiunea unei opere literare. – Fr. affabulation (lat. lit. affabulatio, -onis). Vezi definitia »

ANODINÍE s. f. (med.) lipsă a durerii. (< fr. anodynie) Vezi definitia »

MORFINOMANÍE s.f. Toxicomanie constând în folosirea de morfină, în special sub formă de injecții. [Gen. -iei. / < fr. morphinomanie, cf. fr. morphine – morfină, gr. mania – nebunie]. Vezi definitia »