CU prep. 1. Introduce un atribut sau un nume predicativ; a) indică asocierea: casă cu livadă; b) indică conținutul: pahar cu bere; c) indică o posesiune sau posesorul: mașinuță cu motor; d) indică o dependență, o legătură: rudă cu mine; e) indică o însușire: copil cu talent; f) indică instrumentul: călătorie cu avionul. II. Introduce complemente indirecte: ține cu echipa studențească. III. Introduce complemente circumstanțiale: a) de mod: câștiga cu acul; b) formează locuțiuni modale: cu duioșie, cu blândețe, cu ciudă, cu grijă, cu drag, cu fuga, cu binișorul; c) instrumental: desenăm cu cărbune; d) sociativ: merg cu Irina; e) de cauză: nu mai auzea nimic cu atâta gălăgie; f) de timp: nu venea cu saptămânile. (Expr.) Cu anul (sau cu ziua etc.) = pe timp de un an (sau pe o zi etc.); g) cu substantivul repetat exprimă ideea de succesiune: zi cu zi; h) de relație: e artist numai cu numele. IV. Formează loc. conj. și prep.: cu toate acestea, cu toate că, alături cu, la fel cu. V. Cu valoare de conj.: șoarecele cu pisica. – Lat. cum. Vezi definitia »

cu ruptul (spre diferenta de: „cu ziua”) = o lucrare tocmita pentru intregul ei, fara limita de timp (este conditionata de lipsa asigurarii hranei de catre angajator: daca este „cu ruptul” muncitorii vor dori sa termine mai repede)-definitie olteneasca Vezi definitia »

CALOENESCU, Adina (n. 1934, Buzău), pictor și gravor român. Stabilită în Germania. Lucrări îmbinînd constructivismul cu cercetarea matematică, ajungînd, după 1980, la arta informală („Limita pămîntului”, ciclul „Grafii spațiale”). Vezi definitia »

bobescu s. invar. v. bobeală. Vezi definitia »

BUESCU, Vasile (1846-1882, n. București), inventator român. Preocupări în domeniul armamentului de foc. A inventat un revolver (revolverul B.), adoptat în armata română din 1876, și o pușcă (pușca B.). Vezi definitia »