INTERDÍCT s.n. (Ist.) Interzicere temporară de către papă sau de către un înalt prelat, în evul mediu, a slujbelor religioase. [Cf. fr. interdit, germ. Interdikt. / < lat. interdictum]. Vezi definitia »

REFLÉCT, reflecte, s. n. (înv.) Reflex. – Din fr. reflet (după reflecta). Vezi definitia »

CONDÚCT s.n. v. conductă. Vezi definitia »

ERÉCT, -Ă, erecți, -te, adj. (Despre plante sau despre tulpina lor) Ridicat drept în sus; vertical. – Din lat. erectus. Vezi definitia »

RECT, recturi, s. n. Ultima parte a tubului digestiv, care se întinde de la colon până la orificiul anal. – Din fr. rectum, lat. rectum [intestinum]. Vezi definitia »