ÁRMĂ, arme, s. f. 1. Obiect, unealtă, aparat, mașină care servește în lupta împotriva inamicului, la vânat, în unele probe sportive etc. ◊ Expr. A fi (sau a se afla) sub arme = a face serviciul militar. ♦ Parte dintr-o armată specializată și dotată pentru un anumit fel de luptă; serviciu militar specializat în acest sens. 2. (La pl.) Armament. 3. (În sintagma) Armă ecologică = nume generic dat metodelor și tehnicilor de război destinate modificării condițiilor normale ale mediului înconjurător al inamicului. 4. Fig. Mijloc de luptă (pe planul ideilor, al politicii etc.). ◊ Expr. A bate (pe cineva) cu propriile arme = a învinge (pe cineva) cu propriile argumente. 5. (La pl.) Ansamblul semnelor simbolice de pe o stemă, de pe un blazon etc. – Lat. arma. Vezi definitia »

MOLÚSCĂ, moluște, s. f. (La pl.) Încrengătură de animale cu corpul moale (adesea închis într-o cochilie) și de obicei cu un picior musculos; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. – Din fr. mollusque, germ. Molluske. Vezi definitia »

FIRÚȘCĂ s. f. (Bot.; reg.; în compusul) Firușca-șopârlelor = mică plantă erbacee, cu flori brune-violete dispuse în spice, care crește în pășuni alpine (Poa alpina). [Var.: firíșcă s. f.] – Fir + suf. -ușcă. Vezi definitia »

MISÍVĂ s.f. Comunicare scrisă, scrisoare. [< fr. missive]. Vezi definitia »

EXISTÉNȚĂ s.f. 1. Noțiune filozofică care desemnează natura, materia, realitatea obiectivă, tot ceea ce există; faptul de a exista. ♦ Viață. 2. Mijloacele de trai. [Pron. eg-zis-. / cf. fr. existence, lat. existentia]. Vezi definitia »