ACÚSTICĂ s.f. 1. Parte a fizicii care studiază sunetele. ♦ Disciplină muzicală care studiază sunetele folosite în muzică și legile perceperii lor. 2. Calitatea de a asigura o bună propagare și percepere a sunetelor. [Gen. -cii. / < fr. acoustique]. Vezi definitia »

TELEBUSÓLĂ s. f. busolă ale cărei indicații sunt transmise de la distanță unor instrumente indicatoare la bordul unui avion; telecompas. (< tele¹- + busolă) Vezi definitia »

ȘARÉTĂ, șarete, s. f. Trăsurică ușoară (cu două roți) trasă de un singur cal; cabrioletă. – Din fr. charrette. Vezi definitia »

EPIFÍZĂ s. f. 1. extremitatea, mai umflată, a unui os lung. 2. glanda pineală. (< fr. épiphyse) Vezi definitia »

PIRIDÍNĂ s.f. Substanță organică lichidă, fără culoare și cu miros neplăcut, care se găsește în uleiul de oase și în gudron. [< fr. pyridine]. Vezi definitia »