GRIMASĂ s. f. StrâmbĂ�turĂ�, schimonosealĂ� a feței. -Din fr. Grimace Vezi definitia »

DIALÍZĂ s. f. 1. metodă terapeutică de dezintoxicare a sângelui în insuficiența renală. 2. procedeu de separare a corpilor coloidali trecându-i printr-o membrană semipermeabilă. (< fr. dialyse) Vezi definitia »

vádră (-védre), s. f. – 1. Măsură de capacitate egală cu zece ocale sau cu 12,88 litri în Munt. și 15,2 litri în Mold. – 2. (Olt.) Găleată, căldare. – 3. Un anumit dans popular. – Megl. veadră. Sl. vĕdro (Miklosich, Lexicon, 120; Cihac, II, 442; Conev 63), cf. bg. vĕdro, sb., cr. vedro, rus. vedró, mag. veder, alb. vedrë ngr. βέδρον (Meyer, Neugr. St., II, 16). Este dubletul lui bedearcă, s. f. (strachină de lemn), în Trans., din mag. vederke ‹ veder (Drăganu, Dacor., VIII, 135). – Der. vădrărit (var. vădrit, vedrit), s. n. (măsură de capacitate, dare pe vînzarea vinului, stabilită în Mold. în 1706). Vezi definitia »

sărbezeálă s.f. (pop.) 1. acrire, alterare a laptelui. 2. spălăcire a culorii unei vopsele. 3. (despre oameni) slăbire, paloare a feței. Vezi definitia »

TRAHEÍDĂ, traheide, s. f. (Bot.) Vas lemnos (unicelular) îngust și ușor alungit, prin care circulă seva brută. [Pr.: -he-i-] – Din fr. trachéide. Vezi definitia »