POLICROMATÍSM s. n. 1. policromie (1). 2. teorie care afirmă existența în analizatorul optic a mai mult de trei elemente sensibile la tonuri cromatice. (< policromat + -ism) Vezi definitia »

HEGEMONÍSM s. n. Supremație politică a unui stat asupra altor state; tendință de hegemonie. [Var.: heghemonísm s. n.] – Hegemon + suf. -ism. Vezi definitia »

NEORAȚIONALÍSM s. n. curent filozofic antipozitivist, care încearcă să integreze, în mod coerent, luarea în considerare a factorului subiectiv al cunoașterii într-o concepție realistă ce consideră că teoria este subordonată obiectului, existent independent de subiect și pe care izbutește să-l exprime. (< fr. néo-rationalisme) Vezi definitia »

ISLAMÍSM s. n. Mahomedanism, islam. – Din fr. islamisme. Vezi definitia »

ANTROPOCENTRÍSM s.n. Concepție idealistă potrivit căreia omul este rațiunea de a fi a universului, scopul acestuia. [< fr. anthropocentrisme, cf. gr. anthropos – om, lat. centrum – centru]. Vezi definitia »