DISPRÓSIU s. n. element chimic din grupa lantanidelor. (< fr. dysprosium) Vezi definitia »

CASÍU, casiuri, s. n. Șanț sau rigolă pietruită ori pavată, largă, care servește la scurgerea apei de ploaie pe o suprafață înclinată de teren (traversând o șosea). – Din fr. cassis. Vezi definitia »

BERÍLIU (‹ fr. {i}; gr. berrylos „beril”) s. n. Element chimic (Be; nr. at. 4; m. at. 9,012, p. t. 1.287ºC, p. f. 2.960ºC); metal alb cenușiu tare, casant, foarte ușor, puțin răspîndit în natură, folosit în aliaje (cărora le conferă rezistență, duritate și stabilitate față de agenții fizico-chimici) și ca moderator sau reflector de neutroni în reactoarele nucleare. A fost descoperit de chimistul francez N.L. Vauquelin, în 1786. Vezi definitia »

PERITÉLIU, peritelii, s. n. (Anat.) Țesut conjunctiv care înconjoară capilarele și vasele mici. – Din fr. périthélium, engl. perithelium. Vezi definitia »

MLĂDÍU, -ÍE, mlădii, adj. Mlădios (2). – Mladă + suf. -iu. Vezi definitia »