Definita cuvantului armonie
ARMONÍE1, armonii, s. f. 1. Potrivire desăvârșită a elementelor unui întreg; acord, concordanță. ♦ Bună înțelegere. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie). ◊ Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin alăturarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură. 2. Concordanță fonică între sunetele unui acord. ♦ Parte a teoriei muzicii care studiază acordurile în compoziție. – Fr. harmonie (lat. lit. harmonia).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu armonie
DISCROMATOPSÍE s.f. (Med.) Imposibilitate de a distinge culorile. [Gen. -iei. / < fr. dyschromatopsie, cf. gr. dys – dificil, chroma – culoare, opsis – vedere]. Vezi definitia »
múie s.f. (reg. argotic) gură; (în expr.) a duce cu muia = a amăgi, a înșela, a duce cu vorba. Vezi definitia »
TRANSPLANTOLOGÍE s. f. disciplină medicală care studiază organele sau țesuturile destinate transplantului (1). (< transplant + -logie) Vezi definitia »
TERATOLOGÍE s. f. ramură a biologiei care studiază malformațiile, la animale și plante. (< fr. tératologie) Vezi definitia »
SUPRANUTRÍȚIE s. f. supraalimentație. (< supra1- + nutriție) Vezi definitia »