TRIBÚT, tributuri, s. n. Obligație (în bani sau în bunuri) pe care o impunea o putere cuceritoare unui popor învins și care se plătea la date fixe; bir (2). ◊ Expr. A-și da (sau a-și aduce) tributul = a contribui la ceva. – Din fr. tribut, lat. tributum. Vezi definitia »

HIDROTERAPEÚT s.m. (Med.) Specialist în hidroterapie. [Pron. -pe-ut. / < fr. hydrothérapeute]. Vezi definitia »

FOMALHAUT Steaua nautică alfa Piscis (Peștele) Australis, mărimea 1,3; în arabă „Gura peștelui de Sud”. Vezi definitia »

BRUT, -Ă, bruți, -te, adj. 1. (Despre o materie primă) Care se găsește în stare naturală, încă neprelucrat; (despre un produs în stare de prelucrare) care n-a fost încă transformat în produs finit. 2. (Despre greutatea mărfurilor) Din care nu s-a scăzut daraua; (despre un venit) din care nu s-au scăzut cheltuielile, impozitele etc. – Lat. lit. brutus (fr. brut). Vezi definitia »

DISPLĂCÚT, -Ă, displăcuți, -te, adj. Neplăcut, dezagreabil. – V. displăcea. Vezi definitia »