Definita cuvantului brut
BRUT, -Ă, bruți, -te, adj. 1. (Despre o materie primă) Care se găsește în stare naturală, încă neprelucrat; (despre un produs în stare de prelucrare) care n-a fost încă transformat în produs finit. 2. (Despre greutatea mărfurilor) Din care nu s-a scăzut daraua; (despre un venit) din care nu s-au scăzut cheltuielile, impozitele etc. – Lat. lit. brutus (fr. brut).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu brut
BÍSMUT (‹ fr. {i}) s. n. Element chimic (Bi; nr. at. 83, m. at. 209, p. t. 271ºC, p. f. 1.560 ºC), metal alb-lucios, cu nuanțe roșiatice, casant, întrebuințat la obținerea aliajelor de temperatură de topire joasă, iar sub formă de combinații în medicină, în cosmetică și în industria sticlei. A fost descoperit de chimistul francez E. Geoffroy în 1753. Vezi definitia »
REȚINÚT, -Ă adj. (Despre oameni) Stăpânit, rezervat, sobru. [< reține]. Vezi definitia »
NEFĂCUT, -Ă, nefăcuți, -te, adj. Care nu a fost făcut, creat, săvârșit. – Ne- + făcut2. Vezi definitia »
NEȘTIÚT, -Ă, neștiuți, -te, adj. Care nu este (încă) știut, cunoscut, cercetat, descoperit; necunoscut; p. ext. tainic, ascuns, nepătruns; spec. anonim. [Pr.: -ști-ut] – Ne- + știut. Vezi definitia »
cáut, -ă, adj. (reg., înv.) cu băgare de seamă; circumspect, precaut, prudent. Vezi definitia »