TRANSIGÉNT, -Ă adj. care cedează ușor, face concesii, compromisuri; conciliant. (< lat. transigens, după fr. transigeant) Vezi definitia »

VEZICÁNT, -Ă adj., s.n. (Substanță) care provoacă bășici pe piele. [< fr. vésicant]. Vezi definitia »

MENAJAMÉNT, menajamente, s. n. (Adesea la pl.) Tact, grijă față de sensibilitatea și susceptibilitatea unei persoane (pentru a o cruța de neplăceri, de suferință etc.); menajare. – Din fr. ménagement. Vezi definitia »

INCANDESCÉNT, -Ă adj. (Fiz.) În stare de incandescență. [Cf. fr. incandescent, it. incandescente]. Vezi definitia »

CORPOLÉNT, -Ă adj. (Despre oameni) Cu corpul mare; trupeș, voinic. [Cf. fr. corpulent, it. corpulente, lat. corpulentus]. Vezi definitia »