VALÁH, -Ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat în evul mediu românilor din stânga și din dreapta Dunării de către alte popoare. 2. Adj. Care aparține Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia sau la valahi. [Var.: vlah, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. sl. vlahŭ. Vezi definitia »

sinmáh, sinmáhi, s.m. (înv.) aliat. Vezi definitia »

KAZÁH ~ 3. s.n. Dialect turc, înrudit cu cel kirghiz (3.), vorbit de kazahi. (1.- 3. cf. fr. kazakh) Vezi definitia »

MAHARAJÁH, maharajahi, s. m. (În trecut) Titlu purtat de prinții indieni (suverani); persoană care deținea acest titlu. [Var.: maharadjáh s. m.] – Din fr. maharadjah. Vezi definitia »

șah (-huri), s. n. – Alineat. Tc. sah (Tiktin). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »