-MORFÍSM Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) formă”, „care are o anumită formă”. [< fr. -morphisme, it. -morfismo, cf. gr. morphe]. Vezi definitia »

MALTHUSIANÍSM s.n. Teorie reacționară care susține teza falsă că, în timp ce mijloacele de existență nu pot spori decât în progresie aritmetică, populația crește în proporție geometrică și că deci cauzele mizeriei maselor exploatate ar fi de ordin natural și biologic, nu social. [Pron. -si-a-. / < fr. malthusianisme, cf. Malthus, teolog și economist englez]. Vezi definitia »

ILOTÍSM s.n. Condiția, starea unui ilot. ♦ (Fig.) Stare de asuprire, de ignoranță; îndobitocire. [< fr. ilotisme]. Vezi definitia »

NEORAȚIONALÍSM s. n. curent filozofic antipozitivist, care încearcă să integreze, în mod coerent, luarea în considerare a factorului subiectiv al cunoașterii într-o concepție realistă ce consideră că teoria este subordonată obiectului, existent independent de subiect și pe care izbutește să-l exprime. (< fr. néo-rationalisme) Vezi definitia »

AUTOMATÍSM s. n. Caracterul a ceea ce este automatic; mișcare (ca) de automat. ♦ Însușire a sistemului nervos de a organiza anumite mișcări succesive fără a mai fi nevoie de o dirijare conștientă a lor. [Pr.: a-u-] – După fr. automatisme. Vezi definitia »