parîngă (-gi), s. f. – Prăjină. – Var. părîngă. Lat. pălanga, forma pop. a lui phălanga, din gr. φάλαγξ (Pușcariu 1270; Candrea-Dens., 1337; REW 6455; Rohlfs, EWUG, 2291; Rosetti, II, 64), cf. it., prov., sp. palanca, fr. palanche. Nu pare probabilă der. din sl. prągŭ „par” (Byhan 328), cf. mag. porong. Coincide cu Parîng, toponim de munte, cf. it. calanca, sp. barranco și ngr. παράγϰο „prăjină”, cuvinte greșit explicate (după Hesseling 27, ngr. ar proveni din it.). Cf. palancă. Vezi definitia »

DEJÚRSTVĂ, dejurstve s. f. (Înv.) Corp de gardă; comandament militar [Var.: djúrstvă s. f.] – Din rus. dĕzurstvo. Vezi definitia »

bandoálă (femeie proastă) (reg.) s. f., g.-d. art. bandoálei; pl. bandoále Vezi definitia »

om de seamă expr. personalitate remarcabilă. Vezi definitia »

SCENOTÉHNICĂ s.f. Tehnica aparaturii de scenă și a trucajelor mecanice în teatru. [Gen. -cii. / < scenă + tehnică]. Vezi definitia »