PLÉTORĂ s. f. 1. supraabundență de sânge sau umori în organism. 2. cantitate mare; surplus; exces. (< fr. pléthore) Vezi definitia »

VÂRLÚGĂ s. f. v. zvârlugă. Vezi definitia »

BẤRFĂ, bârfe, s. f. (Fam.) Bârfeală. – Din bârfi (derivat regresiv). Vezi definitia »

dîră (dấre), s. f. – Urmă. – Mr. dîră, megl. diră. Sl. dirá „gaură, urmă” (G. Mohl, Mél. Soc. Ling., VII, 160; Tiktin; Candrea), cf. sb. dirá, bg. dyria, slov. dira. – Der. dîri, vb. (Trans., a urmări, a adulmeca), cf. sl. dirjǫ „a merge pe urme”; dîrîi, vb. (Trans. de Nord, a zgîria), care pare a se fi încrucișat cu sl. dirati (Candrea). Vezi definitia »

doagă, doage s. f. os. Vezi definitia »