pădúche (pădúchi), s. m. – Insectă parazită (Pediculus capitis). – Mr., megl. piducl’u, istr. peducl’u. Lat. peduculus (Pușcariu 1240; Candrea-Dens., 1302; REW 6361), pe care Petronius îl folosea deja în forma peduclus; cf. vegl. pedoklo, it. pidocchio, prov. pezolh, fr. pou, cat. poll, sp. piojo, port. piolho. – Der. păducherie, s. f. (mulțime de păduchi); păducherniță, s. f. (colțul-babei, Tribulus terrestris; plantă contra păduchilor, Lepidium ruderale); păduchia, vb. (a se căuta de păduchi), pe care Pușcariu 1241 îl duce pînă la lat. peduculare, este probabil un der. interior; păduchios, adj. (cu păduchi), mr. piducl’os derivă, după Pușcariu 1242, din lat. peduculosus. – Cf. păducel. Vezi definitia »

BEHEHÉ interj., subst. 1. Interj. Cuvânt care imită strigătul oilor sau al caprelor; mehehe. 2. Subst. Miel; oaie; capră. [Var.: bée interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »

MANGAFÁCHE s. m. sg. (Rar) Mangafa. – Mangafa + suf. -ache. Vezi definitia »

cheraché (-éle), s. f. – (Înv.) Pelerină de ceremonie. – Var. chirache. Tc. kerake (Șeineanu, III, 37), din ngr. ϰυριαϰή „domnesc”. Vezi definitia »

ștrénche s.f. (reg.) 1. jocul de copii denumit: șotron. 2. figura dreptunghiulară cu despărțituri, desenată pe sol și folosită la șotron. Vezi definitia »