ZEFÍR s.m. Vânt de apus, călduț, care suflă primăvara; (p. ext.) vânt cald, plăcut; adiere. [Cf. fr. zéphyr, lat. zephyrus, gr. zephyros]. Vezi definitia »

CHIMÍR, chimire, s. n. Brâu lat de piele, adesea ornamentat și prevăzut cu buzunare, pe care îl poartă țăranii; șerpar. ◊ Expr. A pune la chimir = a strânge bani; a fi zgârcit. A avea în chimir = a fi bogat. [Var.: (reg.) chimér s. n.] – Din tc. kemer. Vezi definitia »

COVILTÍR, coviltire, s. n. Acoperiș la căruță făcut dintr-un schelet de nuiele curbate peste care se întind rogojini sau pânză groasă. – Et. nec. Vezi definitia »

tacrír (-ruri), s. n. – 1. Proces-verbal. – 2. Raport, memoriu. – Mr. tăcrire. Tc. takrir (Șeineanu, II, 341), cf. sb. takrir. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

FURNÍR s. n. placă subțire de lemn de esență superioară, pentru mobilă. (< germ. Furnier) Vezi definitia »