Definita cuvantului subiect
SUBIÉCT, subiecte, s. n. 1. Totalitatea acțiunilor, evenimentelor (prezentate într-o anumită succesiune) care alcătuiesc conținutul unei opere literare, cinematografice etc. ♦ Chestiune, temă despre care vorbește sau scrie cineva. ♦ Cauză, pricină, motiv. 2. (Lingv.) Partea principală a propoziției care arată cine săvârșește acțiunea exprimată de predicatul verbal la diateza activă sau reflexivă, cine suferă acțiunea când predicatul verbal este la diateza pasivă sau cui i se atribuie o însușire ori o caracteristică exprimată de numele predicativ în cazul predicatului nominal. 3. Ființă aflată sub observație, supusă anchetei, experimentului etc.; individ care prezintă anumite caracteristici. 4. (În sintagmele) Subiect de drepturi = persoană care, în cadrul raporturilor juridice, are drepturi și obligații. Subiect impozabil = persoană fizică sau juridică obligată prin lege să plătească un anumit impozit către stat. 5. (Log.) Termen al unor judecăți, reprezentând noțiunea ce desemnează obiectul gândirii despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de predicat. – Din lat. subjectum (cu unele sensuri după fr. sujet).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu subiect
SALVCONDÚCT s.n. (Jur.) Document care acordă unei persoane liberă trecere pe un teritoriu străin sau într-o zonă de război. [< it. salvacondotto, cf. fr. sauf-conduit]. Vezi definitia »
MANOCONTÁCT, manocontacte, s. n. (Auto) Dispozitiv electromecanic de control montat într-un circuit hidraulic, care închide sau deschide un circuit electric atunci când presiunea monitorizată este prea mică sau suficient de mare. La presiune normală de funcționare, manocontactul deschide circuitul electric, iar la presiune scăzută, închide circuitul pe care îl controlează, semnalând astfel, la bord, optic sau acustic, o posibilă avarie. Sinonim cu senzor de presiune, traductor de presiune sau conector manometric. – Din fr. manocontact. Vezi definitia »
ANTRÁCT, antracte, s. n. Pauză între două acte sau două părți ale unei reprezentații. – Fr. entracte. Vezi definitia »
VIADÚCT s. n. construcție ca un pod care susține o cale ferată, o șosea etc., traversând o vale la mare înălțime. (< fr. viaduc, germ. Viadukt) Vezi definitia »
EDÍCT, edicte, s. n. 1. (În Roma antică) Act prin care un magistrat făcea cunoscute normele de drept și formele juridice aplicate în timpul magistraturii lui. 2. (În antichitate și în evul mediu) Decret important cu caracter normativ dat de un monarh sau de o autoritate bisericească superioară cu privire la o anumită problemă. – Din lat. edictum, germ. Edikt. Vezi definitia »