PAGÓDĂ s. f. (< fr. pagode; cuv. al unei limbi din India) 1. Templu, edificiu religios (hindus, budist sau brahman), la unele popoare orientale, alcătuit din mai multe etaje care se retrag succesiv și ale căror streșini sunt întoarse în sus, dând edificiului o formă piramidală. ♦ Abajur-pagodă = abajur a cărui formă este asemănătoare cu acoperișul unei pagode. 2. Idol, zeu adorat într-o pagodă. 3. Mică figurină chinezească, cu capul mobil, fabricată în China, în sec. 17-18. 4. Monedă de aur indiană cu circulație în sec. 17-19. (Notă: Definiția este din Dicționarul enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999 – DEI) Vezi definitia »

POMÓSTINĂ, pomostine, s. f. (Reg.) Parte a carului sau a căruței formată din mai multe scânduri alăturate, care alcătuiesc platforma de jos a vehiculului. [Var.: pomóștină s. f.] – Din ucr. pomostyna. Vezi definitia »

PARAFÍNĂ s. f. substanță solidă, albă și translucidă, obținută prin distilarea țițeiului sau a cărbunilor și folosită la fabricarea lumânărilor, a cerii de parchet, la prepararea alifiilor etc. (< fr. paraffine) Vezi definitia »

BÍLĂ¹ s. f. produs de secreție al ficatului, cu rol fiziologic în digestie; fiere. (< fr. bile) Vezi definitia »

HELIANTÍNĂ, heliantine, s. f. (Chim.) Metiloranj. [Pr.: -li-an-] – Din fr. hélianthine. Vezi definitia »