Definita cuvantului supletiv
SUPLETÍV, -Ă, supletivi, -e, adj. 1. (Despre forme gramaticale) Care completează, care întregește ansamblul formelor flexionare ale unui cuvânt. 2. (Despre o normă legală) Care se aplică în măsura în care părțile nu stabilesc altfel prin actele juridice pe care le încheie; facultativ. – Din fr. supplétif.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu supletiv
SUSPENSÍV, -Ă, suspensivi, -e, adj. (Jur.) Care suspendă punerea în execuție, care oprește, care amână. ◊ (În sistemul politic capitalist) Veto suspensiv = drept pe care îl are șeful statului de a refuza sancționarea unei legi votate de parlament. – După fr. suspensif. Vezi definitia »
INEXPRESÍV, -Ă, inexpresivi, -e, adj. Care este lipsit de expresivitate; neexpresiv, șters. – Din fr. inexpressif. Vezi definitia »
APERCEPTÍV, -Ă adj. Referitor la apercepție, de apercepție; obținut cu ajutorul apercepției. [Cf. fr. aperceptif]. Vezi definitia »
TARDÍV, -Ă, tardivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. – Din fr. tardif. Vezi definitia »
sufocatív, sufocatívă, adj. (înv.; despre respirație) care este însoțit de senzația de sufocare; sugrumător. Vezi definitia »