DEFINITÍV, -Ă adj. care nu se mai poate modifica; absolut, categoric, irevocabil. ♦ profesor (sau învățător) ~ = profesor (sau învățător) care a primit definitivatul; în ~ = în sfârșit, la urma urmelor. (< fr. définitif, lat. definitivus) Vezi definitia »

PERFECTÍV, -Ă, perfectivi, -e, adj. (Despre aspectul, sensul verbelor) Care exprimă acțiunea verbului eliminând noțiunea de durată și de desfășurare, insistând asupra începutului și sfârșitului ei, a rezultatului ei; (despre verbe) care are acest aspect. – Din fr. perfectif, germ. perfektiv. Vezi definitia »

INTEROCEPTÍV, -Ă adj. (despre senzații) care informează asupra întregului corp, în special asupra activității organelor viscerale. (< fr. intéroceptif) Vezi definitia »

INFORMATÍV, -Ă adj. Care are rol de a informa; de informație; informațional. [Cf. fr. informatif]. Vezi definitia »

INHIBITÍV, -Ă adj. inhibitor. (< fr. inhibitif) Vezi definitia »