tîrtíță (-țe), s. f. – Coccis, noadă la păsări. Bg. trătica, sb. trtica (Tiktin; Candrea). Vezi definitia »

HIDROLÍZĂ s. f. 1. descompunere a unor compuși prin acțiunea apei. 2. reacție chimică între un compus organic și apă, care se produce în prezența unui catalizator. (< fr. hydrolyse) Vezi definitia »

MANICHIÚRĂ s.f. Îngrijire a mâinilor și mai ales a unghiilor de la mâini prin curățirea (și lăcuirea) lor. [Pron. -chiu-. / < fr. manucure, cf. lat. manus – mână, cura – îngrijire]. Vezi definitia »

OSTEOCONDRÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a oaselor și a cartilajelor lor. [< fr. ostéochondrite, cf. gr. osteon – os, chondros – cartilaj]. Vezi definitia »

BUCÓLICĂ s.f. Poezie pastorală; eglogă, idilă. [Pl. -ce. / < lat. bucolica, cf. fr. bucolique, gr. boukolikos – pastoral]. Vezi definitia »