INTERIÓR, -OÁRĂ adj. Care este situat înăuntru, de dinăuntru; intern. ◊ (Fig.) For interior = conștiință. // s.n. 1. Partea dinăuntru a unui lucru, a unei locuințe, a unei camere etc.; ceea ce este cuprins înăuntrul unei camere, al unei locuințe etc.; spațiul dinăuntrul unui obiect, al unei încăperi etc. ♦ Reprezentare figurativă a interiorului încăperilor, mai ales în pictură. 2. Post telefonic care funcționează printr-o centrală care leagă exteriorul cu diferitele camere, birouri etc. ale unei clădiri, ale unei instituții etc. 3. (Fig.) Latura lăuntrică, natura morală a omului. [Pron. -ri-or. / < lat. interior, cf. it. interiore, fr. intérieur]. Vezi definitia »

DĂNȚUITÓR, -OÁRE, dănțuitori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Dansator. [Pr.: -țu-i-] – Dănțui + suf. -tor. Vezi definitia »

NEUTRALIZATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Neutralizant. [Cf. fr. neutraliseur]. Vezi definitia »

muncitor care lucreaza la o masina de gaurit. Vezi definitia »

COMBINÓR s. n. organ suplimentar într-o centrală telefonică automată, care schimbă succesiv circuitele. (după fr. combinateur) Vezi definitia »