Definita cuvantului supliciu
SUPLÍCIU, suplicii, s. n. Tortură, caznă, chin fizic. ♦ Fig. Suferință morală, durere sufletească mare. – Din lat. supplicium, fr. supplice.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu supliciu
sandacíu, sandacíi, s.m. (înv.) luntraș. Vezi definitia »
ARMÓNIU s.n. Instrument muzical cu claviatură asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de vibrarea unor lame metalice acționate de un curent de aer. [Pron. -niu, scris și harmoniu. / < fr. harmonium]. Vezi definitia »
BINIȘLÍU, binșlii, s. m. (Înv.) Persoană care purta biniș; curtean. – Tc. binișli. Vezi definitia »
CLAVÍRIU s.n. v. clavir. Vezi definitia »
polihróniu (-ii), s. n. – Formulă înv. de felicitare. Ngr. πολυχρόνιον „mulți ani (de viață)”. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »