baláș (baláșuri), s. n. – Rubin. It. balascio (REW 891), din arab. balhas, der. de la Balahsan, oraș din Persia; cf. fr. balais, sp. balaj. Termen comercial, înv. Vezi definitia »

CARTÚȘ, cartușe, s. n. 1. Tub metalic sau de carton prevăzut cu o capsă, cu material exploziv și cu proiectil sau cu alice, care servește ca muniție pentru armamentul portativ; patron¹. ♦ Bucată cilindrică de exploziv folosită la producerea exploziilor în găurile de mină. 2. Ornament sculptat sau gravat (în formă de sul desfăcut parțial) pe care se scriu inscripții, monograme etc. 3. Textul încadrat pe o pagină (pe care se află și texte neîncadrate); ornament care încadrează un text tipărit. 4. Cutie paralelipipedică de carton care conține un anumit număr de pachete de țigări. – Din fr. cartouche. Vezi definitia »

SERTĂRÁȘ, sertărașe, s. n. Diminutiv al lui sertar (1); sertărel. – Sertar + suf. -aș. Vezi definitia »

polocóș, polocóșuri, s.n. (înv.) coviltir (de rogojină). Vezi definitia »

ȚĂPOIÉȘ, țăpoieșe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui țăpoi. Vezi definitia »