DECÚBITUS s.n. v. decubit. Vezi definitia »

OPÚS², -Ă, opuși, -se, adj. 1. Care este așezat în fața cuiva sau a ceva, în partea dimpotrivă; p. ext. (despre fenomene, caractere, legi) care nu se poate împăca cu altul; contrar, potrivnic. ♦ (Substantivat, n. art.) Ceea ce se opune altuia. 2. (Mat.; despre unghiuri) Care este așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) care este așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri. – V. opune. Vezi definitia »

CÓSINUS, cosinusuri, s. n. (Mat.) Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu sinusul unghiului complementar. – Din fr. cosinus. Vezi definitia »

PLEUROTOTÓNUS s.n. (Med.) Încovoiere a trunchiului într-o parte, în tetanus, datorită predominației contracturii pe mușchii laterali dintr-o singură parte. [< fr. pleurothotonos, cf. gr. pleurothen – de o parte, tonos – tensiune]. Vezi definitia »

CLÁVUS, clavusuri, s. n. (Med.) Bătătură. – Din fr., lat. clavus. Vezi definitia »