ótcos s.n. (reg.) brazdă de iarbă tăiată, polog; mănunchi de spice secerate. Vezi definitia »

SPINOCEREBELÓS, -OÁSĂ adj. care aparține coloanei vertebrale și creierului. ♦ fascicul ~ = traiect al nervilor care străbat măduva spinării și trunchiul cerebral. (< engl. spinocerebellos) Vezi definitia »

ALUNECÓS, -OÁSĂ, alunecoși, -oase, adj. Pe care se alunecă ușor. ♦ Care alunecă ușor. – Din aluneca + suf. -os. Vezi definitia »

EXANTEMATÓS, -OÁSĂ adj. de natura exantemului. (< fr. exanthémateux) Vezi definitia »

PROESTÓS, proestoși, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot cu cel mai înalt rang în ierarhia clericilor unei mănăstiri sau a unei biserici. [Pr.: pro-es-. – Var.: proistós s. m.] – Din ngr. proestós. Vezi definitia »