RĂZBUBUÍ, pers. 3 răzbúbuie, vb. IV. Intranz. (Despre surse de zgomote, p. ext. despre locul în care se fac auzite zgomotele) A bubui tare, a detuna; a mugi, a clocoti. – Răz- + bubui. Vezi definitia »

comenduí vb. IV (înv.) a comanda. Vezi definitia »

supurluí, supurluiésc, vb. IV (reg.; despre obiecte de îmbrăcăminte) a spăla cu leșie. Vezi definitia »

șuí (șuiésc, șuít), vb. – A fluiera, a bîzîi. Creație expresivă, probabil în loc *șiui, cf. chiui, țiui. – Der. șuet, s. n. (susur, murmur). Vezi definitia »

núspui s.f. pl. (reg.) scorușe. Vezi definitia »