MILITĂRÓI, milităroi, s. m. Augmentativ depreciativ al lui militar; persoană cu purtări de militar. – Militar + suf. -oi. Vezi definitia »

cofoí, pers. 3 sg. cofoiéște, vb. IV refl. (reg.; despre fructe) a se muia, a se fleșcăi, a se cofleși. Vezi definitia »

ȚURLÓI, țurloaie, s. n. (Pop.) 1. Fluierul piciorului; p. ext. partea piciorului de la genunchi în jos. 2. Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului. 3. Jgheab, țeavă prin care curge apa (din izvor, din cișmea etc.). 4. Țurțur de gheață. – Et. nec. Vezi definitia »

OBÓI s. n. instrument muzical de suflat, din lemn, în formă de tub, cu ancie dublă, cu găuri și clape. (< it. oboe, germ. Oboe) Vezi definitia »

SLÓI, sloiuri, s. n. 1. Bloc de gheață care plutește pe apele curgătoare și stătătoare, înainte ca acestea să înghețe cu totul sau în timpul dezghețului. ◊ Expr. A-i trece (cuiva) un sloi (de gheață) prin inimă (sau pe spinare, rar peste obraz) = a-l trece (pe cineva) fiori de spaimă. A fi sloi = a-i fi cuiva foarte frig, a fi înghețat. ♦ Fig. Om rece, nepăsător, necomunicativ, lipsit de căldură sufletească. 2. (Rar) Țurțur de gheață. – Din bg. sloj. Vezi definitia »