forostuí (-uésc, – -ít), vb. – 1. (Trans.) A îndrepta. – 2. A vindeca, a cicatriza. – Var. forost(ro)i. Mag. forrasztani (DAR; Cihac, II, 500). Cf. rostui. Vezi definitia »

făgăduí (-uésc, făgăduít), vb. – 1. (Înv.) A găzdui, a primi. – 2. (Înv.) A consimți. – 3. A promite, a-și da cuvîntul, a se angaja. Mag. fogadni „a primi” și a promite (DAR; Gáldi, Dict., 89), cf. făgădău. – Der. făgadă, s. f. (promisiune); făgădaș, s. n. (promisiune, obligație); făgăduială, s. f. (promisiune, angajament, obligație); făgăduință, s. f. (promisiune); făgăduitor, adj. (promițător); făgăduită, s. f. (înv., promisiune); făgăduitură, s. f. (înv., promisiune). Din rom. provine în bg. din Trans. fagaduva (Miklosich, Bulg., 121). Vezi definitia »

SCHINGIUÍ, schingiuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pe cineva la (mari) suferințe fizice; a chinui, a munci, a tortura; a maltrata. ♦ A deforma, a stâlci, a poci. A schingiui limba. – Schingi + suf. -ui. Vezi definitia »

haram de capul lui expr. să-i fie rușine! Vezi definitia »

pizmăluí, pizmăluiésc, vb. IV (înv.) a urî; a dușmăni; a invidia. Vezi definitia »