cánă (cắni), s. f. – Vas cu toartă care servește la băut. – Var. cănată. Se consideră în general reprezentant al germ. Kanne, prin intermediul sl. (bg., sb. kana, rus. kana, Cihac, II, 39) sau al lat. canna (Meyer, Neugr. St., III, 26), cf. fr. cannette, norm. canne „urcior”. Apare și în ngr. ϰάννα, de unde provine mr. În rom. nu pare probabilă der. directă din lat., fiind vorba de un cuvînt de origine germanică, și posibil tîrzie. Lohovary 320 îl explică prin pre-indoeurop. Der. cănățue, s. f.(ceașcă), cf. sb. kanatica; cantă, s. f. (vas, oală, urcior), cf. sb., mag. kanta. Vezi definitia »

HELIÓZĂ s.f. Insolație. [Pron. -li-o-. / < fr. héliose]. Vezi definitia »

șamșúrcă s. f. – Varietate de joc de cărți numit și preferans. Origine incertă. După Tikrin și Candrea, din fr. sans jouer, prin intermediul rus. Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

RAHISINTÉZĂ, rahisinteze, s. f. Intervenție chirurgicală prin care se urmărește solidarizarea mai multor vertebre. – Rahi[dian] + sinteză. Vezi definitia »

ENERGÉTICĂ s.f. – V. energetic (2) [DEX'98] Vezi definitia »