POLIGÉN, -Ă adj. (mat.) funcție ~ă = funcție a unei variabile complexe care admite mai multe derivate pentru o valoare dată a variabilei. (< fr. polygène) Vezi definitia »

Termen american introdus în psihologia socială prin care se desemnează orice deformare, orice perturbare a anchetelor – în orice moment al desfășurării lor – care poate, în final, să anuleze valoarea rezultatelor anchetei. Vezi definitia »

STIRÉN s.m. Hidrocarbură nesaturată lichidă, întrebuințată ca materie primă la prepararea polistirenului, din care se obțin diferite mase plastice polimerizate. [< fr. styrène]. Vezi definitia »

NITROTOLUÉN s.n. Nitroderivat al toluenului, care se prezintă ca o substanță gălbuie cu miros caracteristic, insolubilă în apă, solubilă în solvenți organici și care se folosește pentru obținerea unor amine. [Pron. -lu-en. / < fr. nitrotoluène]. Vezi definitia »

SEN, seni, s. m. Monedă divizionară japoneză, valorând a suta parte dintr-un yen. – Din fr. sen. Vezi definitia »