PALEOGÉN, -Ă, paleogeni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima perioadă a neozoicului, caracterizată printr-o floră în care predomină fanerogamele și printr-o faună variată; numulitic. 2. Adj. Care aparține paleogenului (1), privitor la paleogen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléogène. Vezi definitia »

MOLIMÉN s. n. totalitatea tulburărilor morbide care precedă o criză. (< fr., lat. molimen) Vezi definitia »

FELOGÉN s. n. țesut vegetal care produce suberul și felodermul. (< fr. phellogène) Vezi definitia »

OMBROGÉN, -Ă adj. (despre mlaștini) ale cărei plante își extrag substanțele nutritive necesare din umiditatea aerului. (< germ. ombrogen) Vezi definitia »

NEUROGÉN, -Ă adj. Determinat, generat de sistemul nervos; de origine nervoasă. [< fr. neurogène, cf. gr. neuron – nerv, gennan – a naște]. Vezi definitia »