MELÍC s. n. (Reg.) Nărav, obicei prost (la animale). Ex.: spunem că un cal are melic, atunci când lovește cu piciorul, când mușcă sau când, înhămat fiind, se sperie de obiectele care-i apar în raza vizuală, devenind greu de controlat. Termenul este frecvent folosit în satele de pe valea Vâlsanului, județul Argeș. Vezi definitia »

EXTRAȘÍC adj. inv. foarte șic. (< extra¹- + șic) Vezi definitia »

ÉTNIC, -Ă, etnici, -ce, adj. Referitor la apartenența la un popor; privitor la formele de cultură și de civilizație specifice unui popor. ◊ Nume etnic= nume de popor. – Din fr. ethnique, lat. ethnicus. Vezi definitia »

METACRÍLIC adj. (În sintagma) Acid metacrilic = acid carbonic care se fabrică din acetonă și acid cianhidric și care se prezintă ca un lichid incolor cu miros neplăcut. – Din fr. métacrylique. Vezi definitia »

PUGILÍSTIC, -Ă adj. Referitor la pugilism; de box. [Cf. fr. pugilistique]. Vezi definitia »