PREDICÁȚIE s.f. 1. (Liv.) Acțiunea de a predica; propovăduire. 2. (Log.) Atribuire a unei calități sau a unui atribut unui subiect într-o propoziție. ◊ Judecăți de predicație = judecăți care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. [Gen. -iei. / < fr. prédication]. Vezi definitia »

párfie s.f. (reg.) 1. nărav, cusur. 2. cauză, pricină. Vezi definitia »

GALVANOTERAPÍE s. f. Tratament medical cu ajutorul curentului electric continuu. – Din fr. galvanothérapie. Vezi definitia »

CONGÉSTIE s. f. aflux anormal de sânge într-o anumită parte a corpului, de natură inflamatorie; hiperemie. (< fr. congestion, lat. congesstio) Vezi definitia »

LEPROZERÍE, leprozerii, s. f. Colonie sau spital special în care sunt izolați și îngrijiți leproșii. – Din fr. léproserie. Vezi definitia »