șiroádă (-de), s. f. (Trans.) Pirostrii, crăcană, suport. Germ. Schragen (Candrea), cf. șireghie. Vezi definitia »

hreániță s.f. (reg.) plantă ierboasă, aspră la pipăit, cu florile galbene. Vezi definitia »

FAVÍSĂ s.f. (Ant.) Pivniță situată în apropierea templelor, în care se păstrau obiectele sacre. [< lat. favissae]. Vezi definitia »

OCHEÁDĂ, ocheade, s. f. Privire (semnificativă) aruncată cuiva pe furiș; închidere intenționată a ochilor pentru a atrage atenția asupra celor spuse sau sugerate; semn cu ochiul. – Din ochi² (după fr. oeillade). Vezi definitia »

grosó(a)lă s.f. (reg.) partea mai groasă din ciorbă. Vezi definitia »