VĂITĂRÉȚ, -EÁȚĂ, văităreți, -e, adj. (Rar.) Văitător. – Văita + suf. -ăreț. Vezi definitia »

VÂNTULÉȚ, vântulețe, s. n. Diminutiv al lui vânt; vânticel, vântișor, vânturel, vântușor. – Vânt + suf. -uleț. Vezi definitia »

priț, priți, s.m. (reg.) fiecare dintre scândurelele care alcătuiesc partea principală a tindechei de la războiul de țesut. Vezi definitia »

hanț, hánțuri, s.n. (înv.) 1. carne. 2. vită sau porc slab, prăpădit. Vezi definitia »

mihálț (mihálți), s. m. – Varietate de grindel (Lota vulgaris, Gadus lota). – Var. mihoală. Bg. mihalica (Scriban), cf. mag. menyhal (Cihac, II, 515; Candrea; Gáldi, Dict., 94). Vezi definitia »