VOCÁȚIE s.f. 1. Aptitudine, înclinare specială pentru o anumită artă, știință sau profesiune; predispoziție, chemare. 2. (Jur.) Vocație succesorală = drept al cuiva de a veni la o succesiune ca rudă sau ca soț supraviețuitor. [Gen. -iei, var. vocațiune s.f. / cf. fr. vocation, lat. vocatio]. Vezi definitia »

EXACERBÁȚIE s.f. (Liv.) Exacerbare; intensificare a unei dureri, a unei pasiuni. [Gen. -iei, var. exacerbațiune s.f. / < fr. exacerbation]. Vezi definitia »

AUTOSTÁȚIE s. f. 1. stație de autobuze. 2. autospecială pe care sunt montate aparatură și mijloace destinate unei anumite funcțiuni. (< auto² + stație) Vezi definitia »

HIPERCAPNÍE s. f. exces de bioxid de carbon în sânge. (< fr. hypercapnie) Vezi definitia »

COMUNICÁȚIE, comunicații, s. f. 1. Mijloc de comunicare între puncte diferite; legătură, contact. 2. Sistem tehnic folosit pentru realizarea comunicației. 3. (În sintagma) Comunicații de masă = totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare a informațiilor (poștă, telegraf, telefon, radio, televiziune, cinema, publicații etc.). [Var.: (înv.) comunicațiúne s. f.] – Din fr. communication, lat. communicatio, -onis. Vezi definitia »