PERICÓNDRU s. n. membrană de țesut conjunctiv care acoperă un cartilaj. (< fr. périchondre) Vezi definitia »

TERÉSTRU, -Ă adj. referitor la Pământ, de (pe) Pământ; pământesc. ◊ de natură materială. (< fr. terrestre, lat. terrestris) Vezi definitia »

HEPTAMÉTRU, heptametre, s. n. Vers alcătuit din șapte picioare. – Din fr. heptamètre. Vezi definitia »

CRANIOMÉTRU s. n. instrument folosit în craniometrie. (< fr. crâniomètre) Vezi definitia »

ÁNTRU s. n. (anat.) cavitate, scobitură. ♦ ~ mastoidian = cavitate în mastoidă, care comunică cu urechea mijlocie: ~ piloric = parte a stomacului, deasupra pilorului. (< fr. antre, lat. antrum, gr. antron, peșteră) Vezi definitia »