alcám (-muri), s. n. – Viclenie, șiretlic, tertip. Mag. alkalom „ocazie, șansă”. Înv., supraviețuiește în anumite puncte din Trans. Vezi definitia »

ALOGÁM, -Ă, alogami, -e, s. f., adj. 1. S. f. Plantă a cărei fecundare se face cu polen provenit de la o altă plantă din aceeași specie. 2. Adj. Referitor la alogamie, în legătură cu alogamia. – Din fr. allogame. Vezi definitia »

ilám (-muri), s. n. – Sentință. Tc. ilam (Șeineanu, III, 69). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

hram (hrámuri), s. n. – Pătură, învelitoare. – Var. hramă. Tc. ikram „covor” (Tiktin; DAR). Vezi definitia »

sam, sámuri, s.n. (reg.) tiv făcut la poalele hainelor prea lungi. Vezi definitia »