Definita cuvantului așezământ
AȘEZĂMẤNT, așezăminte, s. n. 1. (În expr.) Așezământ cultural (sau de cultură, adesea eliptic) = instituție care duce o acțiune organizată de propagare a culturii în mase. 2. (Rar, la pl.) Așezări omenești. 3. (Înv.) Nume dat Vechiului și Noului Testament. – Din așeza + suf. -(ă)mânt.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu așezământ
COERÉNT, -Ă, coerenți, -te, adj. 1 Care se compune din elemente strâns legate (și armonizate) între ele; închegat. 2. (Fiz.; despre unde) Care are aceeași lungime și diferențe de fază constante în timp. [Var.: coherent, -ă adj.] – Din fr. coherent, lat. cohaerens, -ntis. Vezi definitia »
ESCITÁNT, -Ă adj. v. excitant. Vezi definitia »
SECUNDÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care secundează pe cineva. ♦ Arbitru, ajutător al participantului în anumite întreceri sportive (box, șah). [Var. secondant, -ă s.m.f. / < germ. Sekundant]. Vezi definitia »
STROFÁNT, strofanți, s. m. Nume dat mai multor specii de plante tropicale din ale căror semințe se extrage strofantina (Strophanthus). – Din fr. strophante. Vezi definitia »
CONSECVÉNT, -Ă I. adj., adv. 1. (despre oameni) care acționează potrivit cu principiile sale; credincios ideilor sale. 2. (despre o vale) orientată pe direcția înclinării straturilor. II. s. n. 1. (fil.) orice fenomen care urmează altui fenomen. 2. (log.) al doilea element al unei judecăți ipotetice; consecință (2). 3. a doua secțiune a unei fraze muzicale. (< fr. conséquent, lat. consequens) Vezi definitia »