Definita cuvantului așezământ
AȘEZĂMẤNT, așezăminte, s. n. 1. (În expr.) Așezământ cultural (sau de cultură, adesea eliptic) = instituție care duce o acțiune organizată de propagare a culturii în mase. 2. (Rar, la pl.) Așezări omenești. 3. (Înv.) Nume dat Vechiului și Noului Testament. – Din așeza + suf. -(ă)mânt.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu așezământ
APARTAMÉNT s. n. ansamblu de camere și dependințe care formează locuința cuiva. (< fr. appartement, it. appartamento) Vezi definitia »
CORONAMÉNT s. n. 1. ornament care încunună o mobilă, o poartă etc. 2. partea superioară a unui edificiu sau monument sculptural, a unui chei, dig, zid de sprijin, baraj etc., din piatră cu forme geometrice regulate. 3. totalitatea coroanelor arborilor care alcătuiesc o pădure. (< fr. couronnement) Vezi definitia »
OCTÁNT s. n. 1. sector de cerc egal cu 45ș. ◊ fiecare dintre cele opt regiuni din suprafața unui corp sferic, determinate de trei plane concurente, perpendiculare două câte două. ◊ porțiune a globului egală cu 1/8 din suprafața sa totală. 2. instrument asemănător cu sextantul, dar având limbul de 45ș, pentru măsurarea înălțimii aștrilor și a distanțelor lor unghiulare. (< fr. octant, lat. octans) Vezi definitia »
MONOVALÉNT, -Ă adj. (despre elemente chimice) cu o singură valență; univalent. (< fr. monovalent) Vezi definitia »
provént, provénte, s.n. (înv. și reg.) beneficiu, venit realizat de stat prin acordarea de privilegii comerciale; venit, câștig. Vezi definitia »