BRUȘ, bruși, s. m. (Reg.) Bulgăre de pământ. ♦ Cocoloș. – Sb. brus. Vezi definitia »

ceaúș, ceaúși, s.m. (înv.) 1. funcționar inferior al Sultanului turcesc (ușier, curier, aprod). 2. funcționar inferior în țările române cu aceleași funcții: ușier, curier, aprod. 3. căpetenie, comandant, șef, vătaf al slugilor. 4. grad vechi în armată (căprar). 5. mijlocitor între plutași și expeditorul plutelor; dragoman. 6. varietate de struguri albi. 7. numele unei hore. Vezi definitia »

BUTÁȘ, butași, s. m. Porțiune de lăstar, de rădăcină sau de frunză, detașată de la planta-mamă și sădită în pământ, cu scopul de a se înrădăcina și de a forma o plantă nouă. – Comp. magh. bujtás. Vezi definitia »

AMNĂRÚȘ, amnărușe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui amnar. Vezi definitia »

sclimpúș, sclimpúșuri, s.n. (reg.; de obicei la pl.) 1. copaci, clești de lemn sau de plastic cu care se prind rufele de frânghie; cioace, cârlige. 2. cârlig la clampa ușii; clempuș. 3. (în forma: sclipuș) cui de lemn de care se atârnă ceva. Vezi definitia »