FANARIOTÍSM s. n. dominație, stăpânire a domnilor fanarioți. ◊ (fig.) ipocrizie, fățărnicie. (< fanariot + -ism) Vezi definitia »

SILOGÍSM s. n. raționament deductiv în care dintr-o judecată universală derivă cu necesitate o nouă judecată prin intermediul unei a treia. (< fr. syllogisme, lat. syllogismus) Vezi definitia »

APTIALÍSM s.n. Asialie. [< fr. aptyalisme]. Vezi definitia »

JANSENÍSM s. n. curent social-religios catolic, apărut în Olanda și Franța în sec. XVII, ca o expresie a nemulțumirii păturilor intelectuale ale burgheziei și nobilimii față de regimul absolutist și de dominație a iezuiților, care propovăduia rigorismul moral. (< fr. jansénisme) Vezi definitia »

NOMADÍSM s. n. 1. viață nomadă a unui grup, a unei populații etc. 2. sindrom patologic la unii psihopați, care se manifestă prin instabilitate a domiciliului. (< fr. nomadisme) Vezi definitia »