SUFICIÉNT, -Ă, suficienți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este în cantitate satisfăcătoare, atât cât trebuie; destul, de ajuns, satisfăcător. ♦ (Substantivat, m.) Calificativ între „insuficient” și „bine”, cu care se notează uneori probele la examene. 2. (Despre oameni) Care are o părere foarte bună și nejustificată despre sine; plin de sine, înfumurat, îngâmfat, vanitos. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. sufficiens, -ntis. Cf. it. sufficiente. Vezi definitia »

PERSISTÉNT, -Ă adj. durabil; trainic; stăruitor. ◊ (despre frunze) care nu cade iarna. (după fr. persistant) Vezi definitia »

FOSFORESCÉNT, -Ă adj. care produce fosforescență. (< fr. phosphorescent) Vezi definitia »

BONT, BOÁNTĂ, bonți, boante, adj. Fără vârf; ciuntit, retezat. ♦ (Despre degete, mâini, picioare etc.) Scurt și gros. Vezi definitia »

OSCILÁNT, -Ă, oscilanți, -te, adj. Care oscilează. ♦ Fig. Șovăitor, ezitant; fluctuant. – Din fr. oscillant. Vezi definitia »