Definita cuvantului atribuție
ATRIBÚȚIE, atribuții, s. f. Sferă de autoritate, de competență, de activitate; însărcinare, muncă dată spre îndeplinire. [Var.: atribuțiúne s. f.] – Fr. attribution (lat. lit. attributio, -onis).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu atribuție
SURESCITÁȚIE s. f. surescitare. (< fr. surexcitation) Vezi definitia »
CIRCUMCÍZIE s.f. Tăiere împrejur a prepuțului (care face parte din ritul unor religii). [Gen. -iei, var. circumciziune s.f. / < lat. circumcisio]. Vezi definitia »
TRIZOMÍE s. f. apariție a unui cromozom supranumerar. (< fr. trisomie) Vezi definitia »
TOXICOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studierea otrăvurilor și a toxinelor (1) și cu tratarea celor otrăviți. – Din fr. toxicologie. Vezi definitia »
HIDROCHIMÍE s.f. Disciplină care studiază proprietățile chimice ale apelor. [Gen. -iei. / cf. fr. hydrochimie]. Vezi definitia »